Expoziția dedicată științelor naturii și culturii reunește cele mai diverse perspective: nu numai că prezintă impresionanta diversitate a organismelor otrăvitoare, ci pune în lumină și modul în care omul interacționează cu substanțele toxice. O privire asupra medicinei arată că otrăvurile nu doar ucid, ci pot și vindeca. Numeroase medicamente se bazează pe substanțe inițial toxice – cum ar fi digitoxina din degetar. Așadar, nu poate lipsi nici Paracelsus, care a postulat odată: „Toate lucrurile sunt otravă și nimic nu este fără otravă; doar doza face ca un lucru să nu fie otravă.”

Expoziția anuală a Colecțiilor de Istorie Naturală ale muzeului se bazează pe două piloni: în prima secțiune – „Otravă și natură” – se găsesc reprezentanți toxici cunoscuți, precum cobra și scorpionul. În plus, aici pot fi descoperite organisme a căror toxicitate poate surprinde. Plumplori, singurul primat otrăvitor, își protejează puii frecându-și otrava în blana lor. Și ornitorincul are un sporn veninos, însă acesta se găsește doar la masculi, care îl folosesc în luptele cu masculii concurenți. În plus, se explorează următoarele întrebări: Ce este de fapt veninul? Cum au apărut veninurile din punct de vedere evolutiv? Ce avantaj are a fi veninos? Și are și dezavantaje?

Special pentru expoziție, în muzeu au fost realizate, printre altele, un model în mărime naturală al unei viespi de mare și un mulaj al unui varan de Komodo. Cu mare precizie, departamentul de taxidermie a creat lucrări remarcabile. Viespa de mare reprezintă superlativul printre animalele veninoase. Veninul său puternic poate duce la moarte în câteva minute la contactul cu tentaculele. Varanul de Komodo, pe de altă parte, a reprezentat mult timp o enigmă.  Mușcătura sa era considerată cauza unei infecții bacteriene. Astăzi se știe că glandele din maxilarul inferior conțin venin.

Pe lângă broasca otrăvitoare, care stochează otravă din hrana sa în piele, sau peștele clovn, care caută protecție printre tentaculele anemonei de mare, și omul știe să folosească otrăvurile din mediul său în scopuri proprii – și să dezvolte unele cu totul noi. A doua secțiune a expoziției – „Omul și otrava” – pune în lumină istoria culturală a otrăvii. Pornind de la popoarele indigene, care folosesc substanțe toxice pentru vânătoare, în scopuri rituale sau pentru a se îmbăta, ne îndreptăm privirea spre trecut și prezent. Pesticide pe câmpuri, arsen în tapet, cucută în pahar, substanțe active în pastile. Otrăvurile sunt complexe; în sine, nu sunt nici bune, nici rele.

Pesticidele dăunează grav insectelor și decimează considerabil viața din sol, dar contribuie totuși la umplerea farfuriilor și a stomacurilor noastre la prețuri accesibile. Dar pentru cât timp încă? În cadrul expoziției s-a acordat o atenție specială utilizării farmaceutice a substanțelor toxice: beladonă, degetar, șopârlă cu cruste și melci conici. Substanțele lor toxice au servit ca punct de plecare pentru dezvoltarea de medicamente, cum ar fi un analgezic din veninul melcului conic sau, în cazul șopârlei cu cruste, un medicament pentru diabet. Simbolic, dulapul de farmacie bine aprovizionat reprezintă un element al expoziției dedicat farmaciei și, cu cele 45 de sertare ale sale, invită vizitatorii să descopere ce substanțe se puteau achiziționa în trecut în farmacii în scopuri medicale.

În plus, o stație multimedia oferă posibilitatea de a studia efectele diferitelor otrăvuri asupra organismului. Iar unele obiecte expuse pot fi atinse, cum ar fi păianjenul din piele de doi metri, construit special pentru expoziție, sau mulajul unui dinte de narval. Acesta nu este otrăvitor, dar, fiind considerat „corn de unicorn”, în secolul al XII-lea i se atribuiau puteri magice care ar fi protejat împotriva otrăvirii.

Expoziția este însoțită de un program cuprinzător: de exemplu, o colaborare cu Caligari FilmBühne din Wiesbaden abordează tema otrăvii în film (18 septembrie 2026, 18 ianuarie 2027), în timp ce tema expoziției va fi motto-ul unei petreceri organizate la Schlachthof Wiesbaden pe 25 aprilie.